Dar dacă România o iubim

Părinte Atotputernic, a toate Creator
Acela ce ai pus la ţări hotare
O minunată ţară Tu ne-ai dat
Cum nu sunt multe sub măreţul soare.

Avem câmpii cu râuri, munţi şi mare
Livezi şi vii grădini îmbelşugate
Avem cărbune, aur şi petrol şi sare
Şi cai ce mai trăiesc în libertate.

Şi totuşi într-o ţară aşa bogată
Cu falnici codri, munţi şi minereu
Noi încă mai cerşim din poartă-n poartă
Din zi în zi e parcă tot mai greu.

Ne întrebăm ades: „Ce ne lipseşte?”
De ce mai mult ne merge rău nu bine?
Ne-am depărtat prea mult de Dumnezeu!
Şi ne-am lăsat conduşi pe căi străine.

Ajuns-am ca pe vremea lui Isaia
Din pricina păcatului la culme
Străinii jefuiesc în voie ţara
Noi câştigăm cu greu un colţ de pâine.

Dar dacă România o iubim
Şi binele-i dorim şi mic şi mare
Să ne rugăm acum să ne smerim
E vremea de o sfântă îndreptare.

Avem un viitor ca ţară, noi aşa visăm
De lepăda-vom grabnic tot cei rău
Şi dacă de Scriptură ascultăm
Şi ne întoarcem toţi la Dumnezeu.

E scris în Sfânta Carte că o ţară
Şi un popor de vrea să dăinuiască
E necesar s-asculte de Hristos
A Lui porunci deplin să împlinească.

De aceia dragi români eu vă îndemn
În inimi pe Isus să îL primiţi
Vă fie El Mântuitor şi Domn
Aşa veţi fi de-a pururi fericiţi.

de Teodor Groza
1 Decembrie 2011
Vişeu de Sus